Îmi amintesc o dimineata însorită de primăvară exact dupa o clasă de yoga. Un vibe bun va atrage mereu unul și mai bun, îmi ziceam eu …când deschideam mailul. Titlul părea foarte promițător pentru o pasionată de activități în aer liber.
Ochii mi-au alunecat rapid pe invitația de a participa la un concurs de proiecte cu tematica naturii iar pașii alergau deja spre dealul din Cotroceni să pot să împărtășesc bucuria cu elevii mei la dirigenție.
N-a fost chiar un click la prima strigare, insă până să se sune de ieșire, am întors invitația pe toate părțile, dar mai ales am zis sus și tare premiile. ”-Uitați, putem pleca si in tabără, la o adica….” Trecând desigur peste etapa negării si a argumentelor si a contra-argumentelor, până la sfârșitul orei ne puseserăm de acord, o mână de copii si diriga, să facem o Grădină Senzorială chiar în curtea școlii, mai ales că am mai avut o încercare în anii precedenti.
Din totdeauna mi-am dorit să am o gradină in care să imi petrec timpul, unde să îmi las creativitatea și imaginația să se joace libere. M-au fascinat încă din Danemarca toate activitățile interactive in natură, locul unde m-am indrăgostit iremediabil de copaci, aer si plimbare.
Mi-a plăcut enorm modul în care, deși zilele erau numărate până la ziua trimiterii proiectelor, cei care s-au înscris s-au țint de treabă, ba mai mult și părinții lor ne-au oferit sprijinul și ajutorul lor, lucru pentru care sunt cu adevărat recunoscătoare.
Dacă incă nu ați ghicit, vă spun eu acum. Am câștigat cu ”Grădina Senzorială” din Școala Gimnazială I. G. Duca în vara lui 2017 locul III si am participat intr-o tabără cu tematică absolut fascinantă. Dacă deschid subiectul sunt încă în stare să vorbesc sau să scriu neîntrerupt cu același entuziasm. Am întâlnit la Râsnov oamenii care pun pe picioare Asociația Schubz. Oameni care sunt numai o inima și un suflet și care au avut grija să împărtășească cu noi informații si experiențe, dar mai ales care au reușit să creeze niste amintiri de neuitat pentru noi toți. ( Gata, mi-e clar, trebuie sa fie aici un post separat despre cele doua tabere din vara ce a trecut că altfel introu-ul se face prea mare).
Ei bine, după tabară (care s-a încheiat cu lacrimi în ochi de altfel, pentru cât am simțit că am primit pe toată perioada ei, *se pare că nu mă potolesc și să trec la subiect) la inceputul toamnei a venit o alta invitație, de data asta la un atelier pentru profesori, educatori cât și asociații și ONG-uri.
M-am inscris de îndată, că doar era rost de joacă pentru o zi de luni, de care lumea se plânge mereu. Seneca anticafe, unde s avut loc o parte a atelierului mi-a completat entuziasmul, fiind mereu un loc din lista scurtă de locuri de dat o fugă. Parcul Kisseleff ne-a găzduit joaca, pentru că un atelier care vorbește despre Flow Learning si Bucuria de a împărtăși activitățile in aer liber nu avea cum să se desfășoare altfel.
Greg Traymar, a fost cel care a venit să ne arate joaca. De altfel directorul international al Sharing Nature. Un tip fascinant prin modul în care îl simți cum reușeste să comunice cu tot corpul. Nici nu știu cum să explic, dar dăruirea, pasiunea pentru tot ceea ce face se simte de la o poștă. Are o sclipire permanentă în priviri, în colțul gurii…in brațele cu care gesticulează neîncetat. E pregătit oricând cu o poveste fascinantă sau cu o activitate de nerefuzat.
Sincer, nu știu când s-a scurt o zi întreagă, însă am observat cum soarele s-a jucat cu razele sale printre crengile copacilor, în sufletele noastre si a picurat in aur noile cunoștințe.
Nu știu alții cum sunt, dar mie din când în când mi se face dor de joacă, și e tare drăguț să lași frâiele profesoratului și să asculti cuminte regulile apoi să te lași purtat de val, fără a gestiona situații, contoriza puncte sau arbitra. Să fii iar copil și să-ți oprești mintea din a anticipa lucrurile, din a explica pentru a simți pur si simplu si a te bucura sincer de tot ceea ce faci.
Activitățile propuse se pot adapta si pentru adulti și pentru copii. O parte le-am încercat cu copiii, o parte le-am jucat prin Danemarca, iar pentru o parte poate nu am avut răbdare până acum, însă le-am primit cu inima deschisă de data asta. ”Last child in the woods” e cartea lor de căpătâi care a făcut click-ul în capul meu încă de la început. Iar Joseph Bharat Cornell cel care a pus bazele flow learningului când vine vorba de activități în natură prin proiectul Sharing Nature.
Dacă ar fi să compar cu ceva trăirile din acea zi le-aș compara de îndată cu vreo experiență de atemporalitate a la Mircea Eliade. Da, o poartă a timpului spre persoana mea autentică, pentru că natura reușeste foarte ușor să ne scuture de tipare, corsete si preconcepții.
Am avut ocazia să cunosc oameni cu aceleași bucurii în viață, să mă revăd cu Luminița care ne-a fericit tabăra astă vară si am avut ocazia să îmi acord timp atât de prețios.
Am plecat de aici cu o carte nemaipomenită, ”Listening to Nature” how to deepen your awareness of nature. -Joseph Bharat Cornell din care vreau să imărtășesc cu voi un citat deosebit.
I have grown taller by walking with the trees. – Karle Wilson Baker
”Trees” Buddha said, ”have unlimited kindness” and give generously to all.”