Trofeul Jnepenilor – 22 Iunie 2018 Apuseni

Cu o lună în urmă, după prima mea tură ca șoferiță în afara Bucureștiului pe distanță mare, pe o ploaie de poveste, preluam la ceas de noapte o ladă cu rondele de lemn. Rondele ce au suferit o metamorfoza tare faină și inedită în mâinile a 4 artiști (si cu tata 5) urmând ca în curând să își afle menirea. Da, ai ghicit medaliile pentru Trofeul Jnepenilor sunt gata!9

Ei bine, vei vedea, postul de față nu este doar un reminder pentru Trofeul Jnepenilor care se apropie în alergare, ci e și despre amintiri cu munți și aer curat, cu premiere si restanțe.

2018 încă de când a început pe cărări de munți în cel mai inedit mod m-a purtat până în vară prin diverse activități de care mi-e tare drag să povestesc, dar despre care am ajuns cam rar să și scriu.

Anul ăsta, trebuie să zic că am gustat din fiecare mini-vacanță, din fiecare zi liberă cu care m-am pricopsit pe neașteptate sau alte sărbători legale. Așa că mi-am luat tălpășița cu vacanța de 1 mai vorbind aproape singură ”4 zile libere, glumești?”

Practic, n-am avut niciun plan însă m-am lipit de gașca numeroasă de la Jnepenii pentru a explora o zonă nouă pe harta mea de călătorie și pentru a avea parte de o stare de spirit nemaipomenita alături de oameni minunați. (Gorj, Râmnicu Vâlcea)

Pentru că mi-am pus mintea cu un plan ce mă gâdilă de ceva ani încoace în afara tării, faptul că am ajuns tam-nesam la Baia de Fier și am făcut via-ferrata m-a bucurat până în vîrful degetelor, mai ales pe urcare și mai ales că a picat ca un soi de antrenament.

Tura a avut multe lait-motivuri dar mai ales premiere. Frate, am făcut atât de multe chestii pentru prima dată in cele 4 zile de umblat creanga. Desigurm ca să nu fac povestea asta cât un cearșaf am să aduc punctulețele din jurnalul de la purtător.

  • Am dormit la cort timp de 4 nopți, legat. Și sincer o zic, mi-am dorit atât de mult să dorm la cort în ultimii ani fără succes, încât eu am simțit că am dormit mai bine decât în pat. Mi-a plăcut atmosferta de la piciorul Peșterii Muierii, cu susurul apei cu tot cât și cele 2 nopți din Grădina Raiului, Păușești-Măglași unde am întânit 2 oameni pe măsură și multe alte animale jucăușe și iubitoare.
  • Am ținut-o un weekend întreg pe mese câmpenești, pe roșii, brânză, slănină, mici și ceapă. Numai mese mici, dimineața, la prânz și seara.

View this post on Instagram

Cheese cake! 😂 #cheese

A post shared by Evelina Rustem (@squirrel_eve) on

  • Am urcat un via-ferrata în șir indian cu vreo alti 10-13 oameni. Traseul Pantera Roz din Baia de Fier a fost absolut demențial, cu tot ce l-a condimentat pe parcurs, Șura Mare, punctul de belvedere, florile, Peștera, verdele naturii în această perioadă a anului pe care am explorat-o atât de puțin în anii ce au trecut.
  • Am participat pentru prima data la o Stafetă a munților organizată de White Woves. Cu atât mai mult cu cât nu cunoșteam nimic legat de organizare, de ce urmează să fac, de harta locului. Abia de pusesem pentru prima data degetul pe hartă în zona Baia de Fier. M-a fascinat locul, am descoperit un munticel de grafit. Adica puteai la propriu să scrii cu degetul după ce il treceai pe jos prin praf. M-am cățărat pe stâncă după vreo 7 ani…și recunosc, a stârnit din nou în mine valuri de bucurie și dorința de a repeta. Am făcut o sesiune foto spontană și faină rău în urbexul din Fabrica desființată din Baia de Fier. Am tras pentru prima dată cu pistolul și culmea am tras chiar bine, mi-am liniștit ideile cum că îmi tremură mâinile. (hihi) Aahhh, nu pot să trec la punctul următor fără să amintesc de leagănul fain din pădure din drumul spre Peștera Muierii.
  • Pașii, cât mai mult planul Mădălinei ne-a adus la poalele masivului Buila-Vânturarița de care știam doar de pe net. Deși a fost primul traseu montan parcurs de mine vreodată pe urcare într-o stare tare dubioasă de rău, durere, frisoane și delir (prea multe mese mici)…mi-a adus atât de multe bucurii. Ioana, care ne-a fost ghid, ne-a purtat ca într-o poveste pe trasee marcate și nemarcate, ne-a purtat printr-o poveste faină, pe care ea o trăiește zi de zi. (mi s-a cuibărit la suflet de îndată (cu tot cu pisicul pufos, Furia) cât și cu Paul, amândoi fiind pasionați de plante si natură). Coborîrea m-a încununat pentru perseverența de a urca în starea aia de moleșeală cu pajiști alpine înflorite, cu panorame splendite, cu soare blând, cu o gașcă grijulie și veselă) Totul bine și zglobiiu până la capăt.
  • M-am trezit cu noaptea în cap la 5.55 și exact cum fac de fiecare dată când sunt la mare, îmi îndrept nasul spre răsărit și il aștept zgribulită aici am avut parte de o lună plină, imensă, pe un cer lila, de parcă și simțeam mirosul tufelor de liliac. Luna aia din mijlocul grădinii, înconjurată de copaci și acoperișul casei în liniștea dimineții mi-e pentru totdeauna în suflet ca o oază de împăcare și eternitate.
  • Hei, și cireașa de pe tort a fost când Olteanca (Irina) m-a înduioșat până la lacrimi când s-a afișat în creierii nopții venită de la Târgu Jiu doar cât să ne vedem 1-2 ore la foc, să povestim, să dansăm ungurica și hora de mână oficial pe plaiuri gorjene așa cum ne-a învățat doar ea în camera de cămin prin anul I. Sunt atât de multe momente ce mi-au picurat în suflet încât n-am cuvinte să zic cât de recunoscătoare sunt.

View this post on Instagram

Hei, hei Don't stop to play! #playtime #baiadefier

A post shared by Evelina Rustem (@squirrel_eve) on

Îmi plac tot mai mult serile petrecute în compania oamenilor faini cu care te obișnuiești de la serile cu foc de tabară și după care suspini după ce revii acasa iar fumul din haine pleacă și el după operațiunea mașina de spălat. Așa se face că timp de o lună am făcut clacă, șezătoare, serată sau cum le-o mai zice popular serilor în care te întâlnești cu oamenii faini și printre povești și chicoteli faci si treabă. Tata s-a alăturat și el găștii de artiști în momentul când mi-am dat seama că termenul de predare dă să sune. Da, noi am pus la cale cu multă bucurie și mai mult suflet medaliile de finisher de la Trofeul Jnepenilor.

Și pentru că tot veni vorba, te invit și pe tine începând cu 22 Iunie în Apuseni la Trofeul Jnepenilor pentru o doza de distracție, amintiri de neuitat, premiere sau recorduri, pentru că sunt sigură că weekend-ul o să decurgă după același tipar fascinant.

Trofeul Jnepenilor este o etapa din cadrul Campionatului Național de Turism Sportiv Ștafeta Munților 2018, iar participarea este gratuită. Ti-am lăsat mai sus link-ul evenimentului pentru că sigur te ard deja călcâiele de umblat pe munte.

Oamenii ăștia faini care pun la cale an de an treaba asta …de mai bine de 4 ani, pun suflet în fiecare detaliu, așa că sigur te așteaptă cu surprize de tot felul încât să te bucuri de începutul Vacanței de Vara în chiote de veselie și în refrenuri cunoscute, ba mai mult vor trezi cheful de joaca din tine. Te asigur!

No hai si-om mere!

Drum bun, Cireșari!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *