Rasfat pentru orice anotimp- Baile termale

Trebuie sa recunosc faptul ca intrebarea adresata recent de Ioana ”Care ar fi modul in care te-ai recompensa dupa o saptamana grea?” m-a starnit si mi-a amintit de dorinta de a impartasi cu voi bucuria mea de a descoperi apele termale. 

De cand ma stiu pielea mea a fost sensibila (am psoriazis) , asa ca in copilarie am pierdut bucuria de a ma juca liber in apa Bistrei cu ceilalti copii (apa care trece prin satul bunicii) iar strandurile le-am descoperit abia dupa varsta de 20 de ani.  Planul cum ca ”data viitoare” cand mergem la Oradea ajungem la Baile Felix sau la alt strand din judetul Bihor a ramas o poveste de familie pana anul trecut. 

Ei bine, toata iarna am visat la bai termane, la modul asta atat de fain de a ii oferi corpului ocazia sa se refaca dupa efort. Am visat la bucuria cu care anul trecut pe vremea asta incepeam parca o calatorie de descoperire a bailor termale din tara dar si din strainatate.

Desigur, in jurul meu au fost si povesti cum ca tipul asta de activitati (mersul la bai/tratament) ar trebui sa apara dupa o anumita varsta (hahah) insa consider ca un rasfat pentru piele poate fi primit oricand.  

Asa cum ma stiu, o friguroasa, baile termale sunt un rasfat nemaipomenit pentru mine, iar surprinza mai mare a fost sa vad rezultate imediate asupra pielii mele mereu deshidratate. Nu va mai tin in suspans, va povestesc de cateva locuri ce pe mine m-au fascinat de-a dreptul.

Chiar daca prima experienta cu schi si Therme (anul trecut prin februarie) nu a fost cea mai fericita pentru ca veneam fix dupa o cazatura nasoala la Sinaia iar apa de la piscina exterioara mi s-a parut atunci atat de rece incat nu mi-am  mai dorit sa revin prea curand. ..mai ales cand aveam WorldClass Downtown la discretie. Buuun, deci sa incepem cronologic!

  1. Calimanesti- Caciulata – Aici dadeam startul acestei incursiuni la bai, exact la trecerea dintre anotimpuri anul trecut. Bucuria de a alerga in costum de baie de la un tobogan la altul mai ceva ca si copiii in ultimele zile de martie m-au starnit sa vreau mai mult. Faptul ca apa sulfuroasa s-a impacat atat de bine cu psoriazisul meu am zis in gand ”bis”.
  2. Baile Felix – Oradea – Dupa o sesiune de via ferrata asta vara am facut popas la Baile Felix (care pentru multi ani au parut doar o momeala). Desi temperaturile erau deja ridicate si afara, m-am bucurat nespus de mult de o recuperare a organismului dupa efort ca la carte. Apa termala le da rapid muschilor posibilitatea sa se relaxeze, astfel ca m-am pornit de aici mai sprintena mai departe. In tura asta am imbinat si o escapada pana  la bunica in batatura.
  3. Lacul termal Heviz– pe cand ne intorceam din Dolomiti la sfarsit de august, mai in viteza pentru ca Tre Cime di Lavaredo era deja presarat de prima zapada. Recunosc, m-am indragostit iremediabil atunci de Ungaria dupa ce am pasit intr-o poveste in Senye. Un sat aruncat in miezul unei paduri, unde va recomand cu caldura sa va cazati la Fonfa Liget    M-as urca si acum in masina sa dau o fuga in Ungaria pentru ca sunt sigura ca au si alte bai termale cu renume. Sa inot in lacul acoperit din loc in loc de nuferi, intr-o zi noroasa din excursia asta memorabila,  mi-a redat in paleta mea de culori acea nuanta de verde negru atat de patrunzatoare. Culoare data, cred eu, de natura vulcanica a lacului. Cel mai mare lac termal biologic natural din Europa cu o adancime maxima de 38 de metri. Cu alte cuvinte, vreau sa zic ca e o adevarata senzatie sa inoti aici, mai ales ca suprafata ampla iti permite o balaceala in toata regula. Desi baza de tratament si piscina interioara arata destul de vechi si demodate, starea mea generala a iesit cu mult pe plus.
  4. Baile termale de la Miskolctapolca – Am fi putut sa ne intoarcem acasa cu mers intins, insa pauza de balaceala dinaintea intrarii in tara ne-a mers tare bine. Farmecul acestui bazin este dat de faptul ca se continua in interiorul unei pesteri naturale. Totul e facut modern, cu joc de lumini si de sunete, cu caderi de apa in cascade si curenti care sa te plimbe pe culoare. Ei bine, am fost vrajita de-a dreptul de locatia si atmosfera de aici. Incaperea unde lumina era difuza iar cupola oferea o acustica foarte deosebita mi-a mers cu siguranta la inima. 
  5. Bazinul Cleopatrei de la Pamukkale -Nici prin gand nu-mi trecea ca intr-adevar o sa am un an de incursiuni balneare. Asa ca proiectul Erasmus+ si modul frumos in care a fost organizat de scoala partenera din Usak ne-a dus pasii cat si costumele de baie pe taramuri pitoresti si istorice. Astfel ca Pamukkale, poate cea mai veche statiune balneara din lume s-a dezvaluit pentru mine intr-un februarie calduros. (cu doar doi ani in urma imi promiteam ca nu voi mai pleca niciunde in luna februarie avand in vedere frigul prin care trecusem in Brugge si Berlin).   Avand in vedere apa dura care imi uscase deja pielea timp de o saptamana in Turcia, oaza asta de apa termala bogata in magneziu si calciu mi-a dat o speranta. N-as mai fi iesit din filele astea de poveste si din bazinul care m-a proiectat automat in jocul Tomb Raider facandu-ma sa ma simt o adevarata Lara Croft (pardn, Cleopatra contemporana) balacindu-ma printre coloanele si ruinele templelor grecesti ce compun fundul bazinului. Nu trebuie sa mai spun ca gasca noastra vesela a fost ultima care a parasit locatia cantand de zor (Baby Shark dodododod do do durududududu) 

Ei bine, povestind cu atata insufletire de locurile ce mi s-au cuibarit in suflet dar si in haina mea de piele sensibila, m-as bucura daca ati impartasi cu mine si experientele voastre. Va zic, imi iau notite, si cu prima ocazie sunt gata sa inmoi costumul de baie prin bazine de poveste. 

Drum bun, Ciresari!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *