Viata secreta a copacilor si Expozitia Arbori Batrani

Copilaria mi se leaga atat de magic de povestea padurii din satul bunicii, de copacii in jurul carora trasam case imaginare  formate din crengi si mere. In secret, eu impreuna cu sora mea si cele doua verisoare de aceeasi varsta aveam pe cand eram la o varsta frageda, ”copacul nostru”. Inca il pandesc de pe celalalt mal al Bistrei  cand trec prin satul bunicii si imi doresc sa stau sa ma odihnesc la umbra coroanei lui rotunde.

View this post on Instagram

Pe langa plopii fara sot, Mai ieri trecut-am si eu. ~~~~~~ Plopii fara sot ai lui Eminescu mi-au amintit de plopul din fata blocului din Medgidia, pe cand eram mici, in care an de an isi faceau cuib gugustiucii. Trunchiul cu un diametru de nu-l puteai cuprinde intr-o imbratisare, dar care pe inserat, la v-ati ascunselea, te tinea in siguranta. Plopul care se scutura la fiecare furtuna, care-si arunca mugurii rosiatici pe strada, iar noi, copiii, ii adunam sa ne jucam cu ei. Plopul cu ale carui crengi batea in geamurile multor vecini si care cu inaltimea lui depasea cu ceva inaltimea blocului de 4 etaje. Imi aduc aminte ziua cand l-au taiat, pentru ca m-a durut sufletul. Blocul in care stau acum are in fata un rand de plopi, de fapt intreg bulevardul are de-o parte si de cealalta plopi, chiar dintr-un capat in celalalt. Multi plopi si un singur salcam, de a carui poveste ma tot intreb. Plopii nu sunt pretentiosi, iar impreuna cu copiii din clasa ce o indrum la dirigentie am contribuit la plantare Padurii Copiilor acum doi ani. Ce de amintiri… #treescollection #treelover #pelangaplopiifarasot #eminescu #iasi #discover_iasi #geocaching_romania #birds #birdsong #mindfullwalk #treeslover #storyofatree

A post shared by Evelina Rustem (@squirrel_eve) on

Nu am asteptat sa termin de citit cartea ”Viata secreta a copacilor”  a lui Peter Wohlleben pentru a impartasi cu voi bucuria de a prinde ceva bun de citit si de trait. Asa ca pentru inceput va urc la etajul al 2-lea al Muzeul Taranului Roman unde am vizitat intr-o dupa amiaza de duminica Expozitia ”Arbori batrani” a lui Florin Ghenade. 

Prin intermediul expozitiei mi-am amintit de plimbarea din 2009 prin Bursa cand am vizitat Inkaya Sycamore ( un copac de mai bine de 600 de ani din familia platanului) dar si de alergarea mea de dimineata de acum 2 ani in Iasi la Plopii lui Eminescu.

Dar daca stau in liniste, imi amintesc apoi de multe alte povesti traite de mine alaturi de copaci. De copacul din Izvor unde m-am catarat intr-o noapte si am privit in liniste Casa Poporului, sau Copacul din Tineretului de care mi-am sprijinit bicicleta si sub care am stat la povesti pana dimineata, bradul de pe strada surorii mele in care ciripeau pasarelele inca de la prima ora a diminetii cand eu plecam spre scoala, teiul din fata caminului studentesc care ne parfuma sesiunile si ne anestezia emotiile dinainte de examene, platanul din IOR cu bratele lui vanjoase care m-au tinut cu capul in jos…ciresul din ”fundul curtii” care ne tinea leaganul copilariei sau marul din cealalta gradina a bunicii unde ne cataram toate 4 si priveam panorama satului….si cate si mai cate.

Copacii par in general martori tacuti ai vremurilor, insa copacii seculari pe care ni aduce in atentie prin fotografie si poveste FLorin Ghenade par sa fi facut cu adevarat o munca de mentorat pentru atatea si atatea generatii.

Mi-am plimbat pasii nu numai printre fotografiile expuse, insa am reusit sa ma cufund in povestea fiecarui copac si sa-mi imaginez harta locului. Cred ca de indata ce se va incalzi vremea voi lua Fiesta la plimbare tocmai pentru ca fiecare fotografie avea atasata si adresa. Lucrul asta mi se pare minunat, faptul ca o expozitie de fotografie nu se incheie in momentul in care ai plecat spre casa ci se poate continua cu propria experienta si poveste. 

Aici am aflat ca cel mai vechi copac din Romania (ba chiar din sud-estul Europei)  este Stejarul din Cajvana si are 900 de ani si o circumferinta de 12 metri.

Batranul Carpatiolor apare pe fundalul pozelor postate de mine pe instagram si poate fi gasit in padurea de la Mercheasa ( Homorod)

Castanul de la Manastirea Bistrita – este un castan comestibil si ceea ce e interesant legat de castani este ca se poate manca totul de la el: fructele, frunzele in scop medicinal, lemnul. 

Fagul Imparatului impartaseste o poveste legata de Avram Iancu si de Franz Joseph si sta neclintit in satul Muncelu, Baia de Aries, judetul Alba.

Am trecut pe lista mea de hoinareli si Conacul din Tupilati, Neamt , plopul urias din Rafaila sau inca o data Delta Dunarii (unde spre rusinea mea nu am ajuns inca)  cu Gradina lui Ivancenco, Letea, sau stejarul ingenuncheat, Padurea Caraoman.  Frasinul din Fumureni (Valcea) Bradul lui Tudor de la Ciorogarla, sat Samurasesti (cred ca cel mai aproapiat de Bucuresti) sau stejarul de la Padurea Rotunda. 

Ei bine, pentru ca totul este inlantuit in lumea asta, mi-am amintit de un proiect vechi de un an, dosit si el intr-un colt de memorie. Mi se pare ca pica la fix daca ma grabesc nitel. Aveam in gand o harta interactiva a tufelor de liliac din Cotroceni (sigur intr-o alta viata am fost botanista). Am regasit notitele de anul trecut cu strazile si numerele caselor care se bucura de cate o tufa, cartonul il am cumparat si sigur trebuie sa-l scutur de praf,  iar timp mai este  pana intr-o luna. Mirosul de liliac o sa ne ia mintile pe strada, stit asta, nu? Curiosi de locatii?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *