A trecut vara și mă pregătesc deja de primul clopoțel cu noua generație însă sufletul mi-e plin încă de toți cei 8 ani de când sunt profesoară.
Ultimul an a fost intens pe toate planurile și gânduri de tot felul mi-au răscolit sertarele. Mi-am dat seama cu încântare că am alături niște copii ce s-au dezvoltat atât de fain, pe care i-am întâlnit încă din prima lor zi de școală. În paralel m-am gândit oare câți prieteni am cu atâția ani vechime în spate.
Ultima oră de dirigineție a fost planificată pentru 5 iunie. Dacă închid pentru o clipă ochii îmi amintesc cu drag o pancardă desenată cu această dată cu mulți ani în urmă pe dealul liceului din Medgidia. Ziua mediului, o zi căreia se pare că i-am dat dublă valoare alături de această generație. Împreună am avut o multitudine de activități derulate pe cei 4 ani exact pe tematica mediului (plantare de copaci, ecologizări), drumeții în natură, organizarea unei grădini senzoariale. Toate ne-au adus mai aproape, eliberându-ne de carapacea rigidă a societății. Natura este cu adevărat casa noastră.
Timpul se scurgea rapid iar ideile mele, alteori atât de creative, stăteau parcă suspendate ca niște baloane la care nu ajungeam. Dezamorsam rapid neliniștile spunându-mi că nu e niciun motiv de îngrijorare. Mă cunosc destul de bine și trebuie doar să am răbdare să se coacă ceva bun. Trebuie să am răbdare cu procesul de creație.
Așa că la debutul verii desaga cu idei a explodat și m-a pus serios la treabă. Am împlicat iar toată gașca de prieteni și familia sărind cu o provocare. M-am bucurat de un sprijin extins și în echipa părinților de la clasă tocmai pentru că oamenii pe care îî cunoști au un imapct și mai mare atunci când vine vorba de surprize. Invitația a arătat așa:
Dragii mei,
Se pare ca am ajuns din nou in clasa a 8a …si am sa vin in intampinarea voastra cu o provocare(apreciez enorm implicarea voastra in realizarea acestei idei).
Asadar ma pregatesc de ultimul clopotel, si as vrea sa fac un video din poze cu oameni inspirationali din viata mea. Va invit deci sa va alegeti un cuvant care sa exprime o prioritate sau un lucru esential in viata voastra pe care ati vrea sa-l impartasiti noii generatii! (Ex. Timp, iubire, calatorii, etc.)Va invit sa scrieti de mana acest cuvant cu ce culori si floricele vreti voi, apoi sa faceti o fotografie landscape in care sa apareti si voi alaturi de cuvantul ales. **e important sa apareti si voi*
Apoi în timp ce prietenii mei aveau parte de o introspecție, eu alaturi de G. resădeam de zor 28 de suculente în mini ghivece înscripționate înainte cu Promoția 2019 clasa a VIII-a A. Acum câțiva ani, când primisem cea mai frumoasă mărturie de la o nuntă, un mini ghiveci cu tot soiul de plante suculente am conștientizat încă o dată ce importantă este o sământă care se cuibărește în ființa ta. Nu știi când, sau dacă va încolți, însă o ai acolo ca un as în mânecă, Semințele astea pot fi gânduri, idei, emoții ce vor începe să se manifeste în cel mai bun moment al vieții voastre.
Cu un an înainte îmi rămăseseră niște rondele de lemn de la Stafeta Munților (mulțumesc R.) așa că le-am dat viață pirogravându-le cu Promoția 2019, Scoala Gimnazială ”I.G. Duca” clasa a 8a A. Aceste rondele pot fi folosite ca și coastere. Aș vrea să cred că acel cuvânt gravat pe verso poate să joace rolul unui memento zilnic. Cuvinte ca răbdare, prietenie, curaj, încredere…și alte 24 din aceeași categorie motivațională. O doză de energie și încredere că lucrurile merg pe făgașul bun.
Mini ghivecelor le-am atașat pe măsură, câte o mini felicitare…pe care am scris niște mini poezii. Așa numesc eu haiku-urile, mini-poezii. Ăsta a fost un bun moment să-mi amintesc și eu că am o agendă uitată pe un raft unde scriam astfel de haiku-uri cu ani în urmă. Le-am șters de praf și am observat că ele încă emană vitalitate.
Și deși vorbesc cu sute de oameni săptămânal la clasele de yoga și pilates fără a-mi scrie pe foaie discursurile sau meditațiile ghidate cu care îmi închei clasele cumva pentru discursurile de la școală mereu aveam o fițuică pe care înșiram gânduri. Ei bine, ăsta a fost un moment bun sa-mi dau seama că între cele două nu există nicio diferență. Eu sunt aceeași, iar disponibilitatea mea este aceeași …așa că m-am rezumat la a scrie doar 5 cuvint cheie. Multe lucruri am învățat alături de ei, iar ultimul an a fost cu adevărat revoluționar și pentru mine.
Le-am vorbit despre responsabilitatea nelimitată pe care o au asupra vieții lor. Că ține doar de ei să își înceapă mereu ziua cu o curiozitate dezlănțuită. Să vadă mereu această responsabilitate mai mult ca o disponibilitate de a participa activ și implicat în tot ce le iese în cale. Și să nu accepte acea responsabilitate care apasă ca un cojoc greu pe umerii lor, pentru că mereu vor exista soluții.
Le-am dat frâu liber vorbelor ce mie îmi sună încă vii în urechi. Nu doar auzite dar și conștientizate pe parcurs, mulțumesc M. pentru cele 3 linguri de răbdare cu care ar fi bine să ne începem fiecare zi sau proiect. Să aveți mai multă răbdare cu voi, să vă cunoașteți mai bine, cu ceilalți petru ca nu mereu știm tot background-ul fiecăruia sau momentul în care se află în călătoria sa, dar mai ales să aveți răbdare cu tot procesul, cu toată transformarea.
Știu că indiferent cât de mult ne dorim să facem bine, intr-un moment sau altul greșim însă e normal și firesc să îmi cer iertare. Am învățat alături de voi, am greșit alături de voi ceea ce însemnă că ne împinge pe toți cu un pas înainte. Nu vă fie teamă să greșiți și să învățați astfel multe alte lucruri despre voi și despre ceilalți.
Pe lângă toate lucrurile minunate pe care le-ați învățat în scolă veți descoperi de acum înainte multe alte lucruri despre mecanismele voastre interioare. Acel substrat emoțional care se așterne în forme diverse de la om la om. Acea voce interioară ce vă descoperă latura voastră autentică, unică. Nu vă fie teamă să experimentață toată paleta de emoții și trăiri. Nu încetați să descoperiți lucruri despre voi si despre lumea asta fascinantă.
Pe lângă frumoasa coincidență cu Ziua Mediului care ne-a adus laolaltă atât de fain de-a lungul anilor azi mai este și ziua Profesorului. Vreau să vă amintesc că toți suntem rând pe rând profesori, mentori, exemple pentru ceilalți. Toți, dar toți avem darul de a inspira pe mai departe.
Doar pentru că m-am setat pe frecvența yoga tot ce am avut în suflet să le zic pentru mai departe a găsit o modalitate de a ieși la suprafață într-un limbaj universal, prin intermediul emoțiilor.
Și așa cum suntem strânși acum laolaltă, parinți, copii suntem o adevărată comunitate, pe care am dezvoltat-o împreună. Să știți că indiferent prin ce situații vă va duce viața, această comunitate va veni în sprijinul vostru mereu. Dați glas tuturor planurilor, ideilor, problemelor sau neliniștilor voastre. Vor exista mereu soluții, comunitatea exista atât pentru a oferi ajutor dar și sprijin pentru ca planurile voastre să prindă aripi.
Normal că le-am pregătit și filmulețe cu cele mai frumoase momente din activitățile făcute, doar că ele au fost atât de multe, încât chiar și cu cea mai aspră selecție am ajuns la numărul 5.
Nici nu mai știu dacă am apucat să le proiectez și mini discursul lui Alan Watts care mie îmi e din calea afară de drag. Mi se pare potrivit pentru orice perioadă a vieții…copil, adolescent, adult.
https://www.youtube.com/watch?v=LwsAYQFpLXY
Nu încetați niciodată să descoperiți lumea …atât asta ce ne înconjoară cât și cea interioară.
Nu știm pe unde ne va purta viața, însă știu că oriunde ne-am reîntâlni o vom face cu luciri în ochi și în suflet.
Succes pe mai departe, Ciresari!
PS: Las aici si linkul unui fost clopotel al Promotiei 2015. Aducerile aminte îmi încântă mereu întreaga ființă. — https://evelinarustem.wordpress.com/2015/06/05/promotia-2015-clasa-a-viii-a-c-ultima-ora-de-dirigentie-iunie-2015/https://evelinarustem.wordpress.com/2015/06/05/promotia-2015-clasa-a-viii-a-c-ultima-ora-de-dirigentie-iunie-2015/
Regards for sharing the information with us.