Cu doar două zile în urmă o imagine s-a conturat în mintea mea la auzul vocei mamei mele în telefon, la ceas de seară. Mă întorceam de la Galați dintr-o călătorie de-o zi de reculegere solo: ”Ești bine? La Gara de Nord a avut loc un incediu, văd acum la televizor imagini, mai intârzii, este totul bine?” imaginea din capul meu era exact ca finalul unui film SF, eu cu doar un pas înaintea exploziei, acele limbi de foc zvâcnind in urma mea, eu fiind intr-o zona de siguranță și lumină. Apoi acea zguduitură puternică care se întâmplă exact atunci când știi că ai să supraviețuiești.
Anul 2022 a fost cu siguranță îmbrăcat în multe simboluri și sincronicități, și aș fi superficială să văd doar lucrurile care m-au zguduit puternic în sensul imaginii de mai sus. Zguduitul vine mereu cu multe conștientizări, și rearanjare interioară, deci substratul e și el scăldat în lumină magică și dezvoltare, creștere. Aho!
Reciteam cu doar câteva momente înainte câteva rânduri scrise de mine despre patrimoniul personal iar în sensul acesta, anul ce s-a încheiat m-a dus mult spre bucuria și reconectarea cu familia, oamenii dragi care au fost un suport complet, exact ca un cocon unde ești hrănit și susținut necondiționat până la metamorfoză. Apoi natura, prin călătoria inspirațională în Peru spre o nouă familie de suflet cu oamenii și experiențele care mi-au ieșit în cale și m-au prins într-o pânză strălucitoare exact ca o trambulină în care să sari cu toată energia și să fii proiectat spre stele.
M-am simțit atrasă de puterea simbolurilor aduse de ritual și ceremonie, mai mult ca oricând, am lucrat cu plante medicinale și am accesat zone neștiute din adâncul ființei mele. Niciodată intuiția mea nu a fost mai clară și mai transparentă iar penru asta mă înclin cu recunoștință spre fiecare piesă din mecanismul universului acesta magic.
Cursul de scriere autobiografică primit în dar de ziua mea de la minunata mea soră, la atingerea unui număr jucăuș în caruselul vieții ce capătă o semnătură pe măsură, a fost motorul meu pentru a reveni aici chiar și cu câteva rânduri de jurnal și puțin sclipici. Nu din ăla de se vede pe jucăriile din plastic ci sclipici din natură, în razele soarelui ce se joacă prin particule fine de apă într-o dimineață cu ceață. Acea energie pe care o simți în aer chiar dacă lumina ce te cuprinde nu îți dă încă ocazia să vezi ce te înconjoară. Dar tu știi deja că orice ar fi îți va aduce încântare, împlinire și magie, pentru că ele se regăsesc deja în softul cu care ai venit pe acest pământ. (Hei, Claudia pune la cale un nou curs în luna ianuarie, luați legătura cu ea de îndată)
Fotografia pe care am alăturat-o acestor paragrafe e ștampila acestui an, e lipită deja în agenda mea, dar stiloul încă nu a găsit calea de a aluneca pe hârtie, așa că încerc aici printre taste jucăușe. Magia rochiei, pe care am găsit-o în patrimoniul meu personal, care m-a însoțit în aceste transformări, exact ca într-u basm cu Harap Alb sau alt personaj de bildungroman.
E anul în care am avut inspirația să împletesc două weekend-uri senzoriale, în poveștile oamenilor faini ce mi-au ieșit în cale și mi s-au alăturat în călătorie, care cu siguranță ar trebui să își găsească locul printre rânduri pe aici pentru că ”O viață în bagaj!” a fost mult mai viu offline anul acesta și a adus timp de calitate în echipă cu Nonuca printre papiote și ațe colorate pentru că hei, totul înăuntrul și în afara noastră are o țesătură unică mereu surprinzătoare.
Lipesc ca într-un colaj și un paragraf scris în noimbrie la cursul de scriere autobiografică; ”cel mai mult și mai mult acum am nevoie să ordonez ceea ce se află în interiorul, dar și în exteriorul meu. Am inceput un șantier interior-exterior. O renovare ce trebuie făcută pe îndelete cu multă iubire și răbdare. Așa că în disconfortul vizibil mă uit curioasă spre Brumărel, motanul tomnatic. El ce face atunci când totul în jur e doar un haos de obiecte îngrămădite, nesortate, prăfuite? Își face un culcuș plăcut pe câte o pernă moale și face din el nucleul universului. Așa că fac o baie fierbinte înconjurată de schele și folii, aprind lumânări și pun muzică în surdină. Stau în mijlocul haosului și nu mai fug nicăieri. Stau și accept întreg procesul de redecorare interioară. Învăț să accept și să primesc fiecare capitol și experieță din viață pentru că există o întreagă bibliotecă în sufletul fiecăruia.”
Ce ingrediente aș adăuga la această călătorie? O listă de ținut minte și de revenit la sigur;
- Dansul, care pentru mine a fost mereu o modalitate de exprimare și explorare;
- Râsul, ah, ce eliberator este râsul cu poftă într-un echilibru fin cu plânsul care poate fi de atât de multe feluri;
- Scrisul – în agendă, aici pe blog, în scrisori, pe cărți poștale sau printre rânduri;
- Timpul petrecut în comunitate– energia și deschiderea cu care mă duc mereu spre oameni;
- Muzica– fascinația pentru instrumentele muzicale intuitive dar și playlistyturile ce te duc rapid spre punctul 1 al acestei liste;
- Călătoria– ce pentru mine a fost dintotdeauna ceva urcat la puterea de mistic.
- Încrederea, iubirea și curajul;
- Natura cu toate mrejele ei fantastice, încântarea e în ochiul cui privește, nu?
- Procesul creativ care te deschide mai mult spre interior, chiar dacă produsul final pleacă spre în călătorii;
Hei, iar acum când scriu aceste rânduri, trag adânc aer în piept și mirosul de cacao de ceremonie mă cuprinde și mă învăluie ca o îmbrățișare. Mi-a fost alături zi și noapte din octombrie încoace și mi se pare că bate orice ulei esențial, deși relația pe care o am cu cele din urmă e la fel de puternică și plină de însemnătate. Cacao care lucrează atât de frumos cu deschiderea inimii. Abia aștept să împărtășesc următoarele ceremonii alături de această plantă medicinală. Gracias cacaocita! Gracias Pacha Mamita!
Mă înclin cu recunoștintă pentru viață și pentru toate vălurile și apele ce o cuprind, dar și pentru ochii ce au alunecat pe aceste rânduri și mi-au gâdilat gândurile la nivel de biți și pixeli.
*Titlul e inspirat de cartea ce poartă același nume, carte care are însemnătate chiar si mai mult acum pentru mine, deși citită cu ani în urmă înainte de plecarea pe drumul spre Santiago de Compostela. E vorba de Ecaterina Botoncea, pe care vi-o recomand și pe care aș strecura-o oricând la recitire.
Aho, pentru toate experientele și năzuințele voastre pentru noul an! Să fie sincronizate cu ceasul vostru interior, la mulți ani!