Apoi e ceva timp de când tot aud povestindu-se despre Transalpina, despre apres-ski-ul lui Fery si despre toată atmosfera de poveste din zona Voineasa- Pârtia Vidra. Și e adevărat că toate ocaziile mi-au scăpat printre degete. Toate până acum.
De Revelion dădeam nas în nas pe poteca ce duce spre Gențiana cu R. de la Jnepenii. Apoi știți cum sunt discuțiile cu oamenii dragi cu care te-ntâlnești după o veșnicie!? Așa am povestit de activitățile de vară ce le desfășoară cu Jnepenii, cât și activitățile de iarna ce le desfășoară cu The Good Vibe. În decurs de fix 2 luni, mi-au mai ieșit în cale și Mădă, Ioana și Ildiko punctând cu degetul aceeași pârtie Vidra Ski Transalpina.
D-apoi cât să mai reziste cineva căruia i s-au reaprins tălpile după schiat? Mi-am aranjat frumos clasele de weekend pe mâini bune, am scos clăparii la ușă și am zis din capul locului: ăsta o să fie un weekend pe cinste.
În tolba de amintiri am desigur ture cu autocarul în postura de profesor organizator de tabere sau excursii, știți voi, aia de trebuie sa zică reguli, să numere copiii, să facă liniște când gălăgia scapă de sub control, să grăbească lumea să se întoarcă la autocar în popasuri. Vai, și ce stare de spirit am avut pentru simplul fapt că acum eram alături de Ioana două școlărițe puse pe șotii.
Drumul mi s-a părut o delicatesă, închipuie-ți până și serpentinele! (Știu merit niște bombăneli printre dinți din partea celor în mașina cărora m-am văitat de-a lungul timpului). Autocarul s-a umplut de mieunături, de refrenuri și de voie bună. Bucuroasă am cântat melodiile pe repeat, pentru că erau fix melodiile despre care am mai amintit într-un post anterior. Genul de playlist nemuritor, iar pentru melodiile necunoscute am chiuit alături de Shazam cât m-a ținut gura.
Așa că vom face un exercițiu simplu. Vă rog cântați și voi, schimbând la refren versurile “for meee, for meeee” cu “schiiiii, schiiii” 
https://www.youtube.com/watch?v=KYF46J8oGo8
Și acum, deși nu e stilul meu deloc, vă zic 5 lucruri care fac dintr-o tură ca asta una absolut FAN-TAS-TI-CĂ (dacă vă era cumva dor de Rodica Ojog Brașoveanu, cu personajul ei adorabil Melania). Fac asta pentru a vă cruța de o poveste mult prea lungă.
- Deși la prima vedere ai impresia că vei sta la coadă pentru gondolă (am mers cu doua autocare de 50 de locuri), oamenii se împrăștie, așteptarea nu se compară nici pe departe cu cozile de pe Valea Prahovei, plus că acum cunoști deja de ceva km distanță oamenii, iar discuțiile se vor lega mai ușor. Vei auzi sau vei învăța câte ceva frumos la fiecare urcare. Vei râde pe cinste. Și mereu cu surpriză îți vei da seama că lumea e mică.
- Seara de sâmbătă se lasă cu dans și voie bună exact pe stilul petrecerilor din alte vremuri. Chiar dacă faci așa un pas mare în timp, atmosfera cu pricina va reuși să te strecoare în sertarele amintirilor tale. Picioarele iși vor aminti de multele piruete, refrenuri și chiuituri. Vaaaai și ce dor mi-a fost mie de dans. Weekendul ăsta a fost pentru mine cu adevărat intens, un antrenament pe cinste dacă ne uităm numai la exercițiul fizic, ba chiar cantonament dacă numărăm câți ANEFS-iști am fost la un loc.
- Capătul gondolei, zona aia preferată mai mult de neschiori, cei care urcă doar pentru priveliște și aer curat îți vor da prilejul și ție să iei o pauză activă. Niște rostogoliri pe zăpadă, încercări de a sta pe cap sau alte ghiumbușlucuri din yoga sau pilates. Sau de ce nu, doar niste cadre pe retină cu cerul contopindu-se cu munții pe o parte sau Lacul Vidra în splendoarea sa pe partea cealaltă.
- Gașca asta de la The Good Vibe are totul pus la punct. Din când în când e bine să te iei de grija organizării și să te bucuri că organizează altcineva pentru tine. Au schiuri si plăci de snowboard de dat în probe de la K2, îți dau ski-pass-ul, rezervă cazarea și drumul. Și v-am zis că te pândesc frumos pe pârtie cu obiectivul pentru amintiri colorate? Exact când entuziasmul o să înceapă să se răspândească după câteva zile la muncă apare mândru, fain, albumul cu fotografiile din tură cât să-ți înnoiască elanul.
- Și desigur pentru toate astea ”Fery e de vină!” Pentru toată muzica bună cu care m-a făcut să dansez în clăpari, pentru oamenii dragi cu care m-am întâlnit acolo. Și tot la Fery am filosofat nițel, nu știu dacă zăpada a fost mai bună, daca schiurile închiriate au fost mai bune, sau dacă doar am început să mă dau mai bine cu schiurile.
Având în vedere că abia anul trecut m-am urcat iar în clăpari, nu am prins până acum așa vreme bună ca pe Transalpina. Am renunțat la geacă și polar și am alunecat ușoară pe pârtie doua zile. Eu care eram schioarea de sâmbătă (având în vedere programul claselor) m-am bucurat de câteva premiere.
Nu știu daca există vreun echivalent al vorbei ”ca peștele în apă” în tematică hibernală însă pentru mine a fost tot ce am avut nevoie tura asta. Și pentru asta mă consider „Lucky Girl” cu gura până la urechi. Puteți să mergeți să luați chiar voi pulsul pe 23 martie.