În 2012 când hoinăream prin Aarhus ca student Erasmus am zărit într-o după-amiază când mă întorceam de la alergare fereastra unei case cu o arhitectură tare frumoasă. În stilul lor caracteristic, fără perdea, în ziua aia am zărit de fapt lângă lacul Brabrand un șevalet.
Așa că m-am întors în campus cu o idee foarte stranie și un amalgam de gânduri. Mi-am dat seama că în școala generală mai sustrageam desene din mapa lu’ Ivonici ca să mă prezint cu ele la ora de Desen. Dar oare eu nu știu să desenez deloc? Ce viață interesantă au oamenii ăștia dacă în timpul lor liber pictează. Oare acolo chiar stă un pictor adevărat, sau un om normal ca și mine?
Toată șarada asta de gânduri s-a curățat abia când m-am proptit în magazinul Tiger (de al cărui dor sufăr și în ziua de astăzi), magazin de hobby art în care m-am decis să îmi iau prima agendă de schițe și primul set de acuarele.
Îmi amintesc de parcă a fost ieri, cu cât entuziasm m-am intors cu ele in rucsac și cu cât zel mi-am propus să imi fac in agenda cu pricina un jurnal pictat.
Practic, un instagram desenat, alegeam ceva emblematic pentru o zi anume, iar seara înainte de culcare mă puneam frumusel la masă, cautam poze pe internet ca inspirație si înșiram din pensulă. Astfel că zilele au venit cu provocări care mai de care, în ideea de a presăra în activitățile mele chestii cât mai inedite.
De ziua mea, în același an 2012, Cireșarii mă surprindeau cu cateva canvas și un set de acrilice. De canvas nu m-am atins nici până în ziua de astăzi și asta pentru că nu m-am putut decide ce să pictez pe ele, însă de atunci am dus hobbiul ăsta mai departe. Mi-am luat inima in dinți și am pictat sacoșe de pânză în repetate rânduri, apoi tricouri, căni de ceramică, semne de carte.
E modul în care mă relaxez cel mai bine. Aș putea oricând să-mi bat recordul de stat in vajrasana pictând ceva, mai repede decât într-o secvență de yoga. E modul în care reușesc să-mi exprim creativitatea chiar dacă folosesc în continuare ca inspirație Pinterest. Obișnuiesc să plec de la niște simboluri, iar mai apoi să unesc mai multe idei într-un singur desen.
Cel mai importat pentru mine când vine vorba de hobbiul ăsta este că mă lasă să petrec timp cu mine. Mă învață cum e cu răbdarea, cum e cu bucuria lucrurilor mici… iar de cele mai multe ori toate obiectele finale se intorc in cadouri si tombole către cei dragi.
Așa că bag de seamă că se va lăsa cu o tombolă pe blog în curând.