Știu, numărăm zilele până la 1 Martie, însă eu vreau să închei luna cu penița pe hârtie. Așa că e din nou rost de un concurs fulger! Înainte de a vă spune mai multe detalii, așa cum v-am obișnuit de altfel vă scriu o poveste ce se potrivește perfect cu zăpada asta târzie. Doar daca ardeți de nerăbdare derulați direct la sfârșit, la secțiunea concursului.
Prin vară, Oana Botezatu mi-a dat o temă tare drăguță cu care m-a plimbat frumos în timp. M-a rugat să îi răspund la câteva întrebări legate de scrisul cu stiloul. Practic a strâns un buchețel de povești ale oamenilor care încă scriu cu stiloul. A vrut să afle care este motorul din spatele acestui obicei și recunosc, a ieșit ceva absolut minunat. Vă las aici linkul spre site-ul ei.
Stiloul mă însoțește mereu în penar, dar mai mult de atât ador să scriu felicitări, cărți poștale, și tot felul de alte răvașe celor dragi…dar și necunoscuților. E adevărat și că iarna asta mi-am furat-o scriind cu stiloul și lăsând plicurile în cutie într-o zi ploioasă…scrisori ce nu și-au surprins destinatarii niciodată.
Tema făcută de mine la provocarea Oanei arată cam așa:
-
De când scrii cu stiloul?
Scriu cu stiloul din totdeauna, asta pentru că doamna învățătoare pe când eram în clasa I, m-a invățat să scriu cu stiloul. Desigur, de-a lungul timpului am avut si pauze în care am dat stiloul pe pix atunci cînd materia a crescut in volum și nu reușeam să țin pasul cu penița. A fost momentul cănd am schimbat măna dreaptă cu mâna stângă, stiloul cu pixul …și invers. Și chiar dacă acum în penar conviețuiesc stiloul și pixul, mi-e drag ori de câte ori îi scot capacul și mă apuc să înșir gânduri și povești.
- De ce scrii cu stiloul și când o faci?
Mi-a placut întotdeauna modul în care penița alunecă pe hârtie și sunetul ce îl face în acest dans. Îmi place pentru că îmi amintește de copilărie. Iar pentru că de cele mai multe ori scriu cu stiloul în agenda personală, stiloul parcă trezește în mine acea parte autentică. A înșirat de-a lungul anilor povești și experiențe, pățanii și intâmplări încât cu siguranță mă știe pe toate părțile. Fac o grimasă de nemulțumire ori de câte ori mi se termină rezerva de stilou și nu am alta la îndemână. Iubesc să scriu scrisori, felicitări și cărți poștale celor dragi iar când lista de adrese se termină, extrag una la nimereală de pe site-ul postcrossing unde sunt înscrisă.
Dar un moment emoționant este de fiecare dată când trec notele și calificativele copiilor în catalog sau în carnetele de note la școală. Fiind profesoară de educație fizică, este singurul moment în care scriu oficial cu stiloul și parcă retrăiesc alături de ei anii formării mele.
- Cu ce stilou scrii acum? Care e povestea lui?
Scriu cu un stilou purpuriu, de la Bic care a apărut în viața mea recent într-un mod foarte surprinzător. Chiar la finalul anului școlar, cei de la Bic au venit în școală să țină un curs legat de importanța scriusului de mână într-o eră a tehnologizării. Un curs în care și-au prezentat noile instrumente de scris și inovația ce au adus-o de-a lungul timpului. Așa am căpătat un stilou nou, cu care mă împac foarte bine.
Când nu e musai să scriu cu albastru am un stilou de la Faber Castell cumpărat pe nepregătite si negândite în care am o rezerva de cerneală neagră. Mersesem la magazinul Colori să iau niște vopsea pentru materiale textile însă am stat mai mult de o oră în jurul raftului cu stilouri până ce m-am decis să plecăm împreună. E un stilou ce are pe el imprimată în relief o amprentă. Practic, ea m-a inspirat, stiloul este așa cum am scris mai sus un martor la transformarea mea de-a lungul anilor.
E adevărat însă că cele două descrise au venit să înlocuiască existența unui stilou deosebit din viața mea, cu sidef și cu inscripție la care doar mă mai uit din când in când. Rareori mai coopereaza să mai inșire cuvinte pe hârtie.
- Care e cea mai frumoasă/ emoționantă poveste legată de stilou?
M-am gândit câteva zile până să mă apuc să scriu răspunsul întrebărilor. Îmi amintesc cu drag și emoție momentul în care sora mea s-a întors acasa cu un borcan plin cu rezerve de cerneală dupa ce ani la rândul am scris cu stiloul cu rezervor și veșnicul borcan de cerneală Pelikan. Iar la scurt timp dupa asta am descoperit rezervele colorate cu care câțiva ani buni am prins dragul să schimb culoarea în funcție de caiet și materie astfel că am transformat totul într-un curcubeu. Mai păstrez și astăzi atât borcanul cât și câteva rezerve colorate.
Iar a doua poveste este mai recenta, se leagă de momentul când am aflat de jocul Geocaching un fel de “Căutătorii de comori” unde îmi venise ideea să scriu o serie de scrisori cu urări de “La mulți ani” neadresate, pur si simplu pentru necunoscuți, ce le-am ascuns ulterior pe străzi cu nume de luni chiar aici in București. (Bld. 1 Mai, Piața 11 Iunie, Bld. Primăverii etc). Ca o continuare firească a acestor scrisori am ascuns ulterior “o cutie” (cache) mai deosebită, chiar un stilou, in cinstea lui Petrache Poenaru. Jocul în sine este un buchet de povești ale oamenilor, ale locurilor ale lucrurilor deosebite pe langă care trecem zi de zi.
CONCURS:
Hai că iar o să-mi spuneți că mă întind cu vorba și nu mai aflati ce pun la cale. Păi, treaba e simplă, miercuri, 28 Februarie, în ultima zi a lunii vreau să scriu 5 cărți poștale desigur, cu stiloul și nu altfel și le voi trimite spre voi prin poștă chiar de sunteți din București. Chiar asa, de când n-ați mai pândit cutia poștală cu nerăbdare sau curiozitate?
Pentru mine e un adevărat ritual indiferent de ora, sau ziua când trec pe lângă cutia poștală…pardon sau de câte ori trec pe lângă cutie în aceeasi zi. De fiecare dată când găsesc ceva greșesc etajul, urcând cu ușurință pe jos până la 5 citind si recitind rândurile adresate.
Am o valiză colorată plină cu cărți poștale primite, și alte 2-3 sertare pline cu felicitări și cărți poștale nescrise strânse de-a lungul anilor din care sunt gata să aleg ceva frumos pentru voi. Nu vă mai zic de stickere, autocolante, stampile de toate felurile sau sigiliu că sigur intrați la bănuieli.
În loc de magneți, cum strânge toată lumea pe frigider, eu am tot cărți poștale, aleg unele care să mă inspire de când mă așez la masă, la fel și în hol unde am o cutie specială pentru vederi, așa că puteți să mă numiți lejer mai old fashioned.
Pentru a intra în concurs va trebui să îmi lăsați un comentariu la acest articol fie cu un citat pe care l-ați subliniat recent în vreo carte, fie cu vreo strofă sau haiku la care vă tresare sufletul. Păi e februarie, să dăm cu romantismul nițel, chiar dacă eu înot lejer în el tot anul. (smiley face)
“Convingem prin ceea ce spunem, convingem mai mult prin ceea ce facem, și mai mult încă prin ceea ce suntem.”
-Ignațiu de Antiohia
One day or day one. You decide! – este unul dintre citatele interesante gasite recent.
Insa foarte aproape de sufletul meu sunt doua de la Freddie Mercury:
” My soul is painted like the wings of butterflies.
Fairytales of yesterday will grow but never die.
I can fly, my friends.” – Show must go on!
si:
“You can be anything you want to be
Just turn yourself into anything you think that you could ever be!” – Innuendo
My soul is painted like the wings of butterflies.
Fairytales of yesterday will grow but never die.
I can fly, my friends.”
&
“You can be anything you want to be
Just turn yourself into anything you think that you could ever be!”
Freddie Mercury
“Your words touch my heart
whispers of truth reflections
with fingers of love” ?
Poti te rog sa imi lasi intr.un mail la evelina.rustem@yahoo.com adresa pentru expediere?
Cu totii credem ca avem suficient timp sa facem anumite lucruri. Ca avem timp sa spunem tot ce avem de spus. Si apoi, se intampla ceva si, dintr-o data, nu ne mai raman decat cuvinte precum daca.
Un barbat pe nume Ove – Fredrik Backman
I am surprised how difficult for people is to say “I love you”. They only say the three magic words when they are sure they will hear “I love you too” back.
Spread the energy of love without expecting anything – this is the prerogative of the brave.
– The Pilgrimage, Paulo Coelho
De azi încolo n-am să-l mai iubesc…
Dar când îi văd privirile păgâne
Şi zâmbetul copilăresc,
Mă jur că n-am să-l mai iubesc – de mâine.
-Otilia Cazimir, lumini si umbre
„The beauty you see in me is a reflection of you ” Rumi
Poti te rog sa imi lasi intr.un mail la evelina.rustem@yahoo.com adresa pentru expediere?
“No one is busy in this world. It’s all about priorities.”
Poti te rog sa imi lasi intr.un mail la evelina.rustem@yahoo.com adresa pentru expediere?
“O carte bună este o educaţie a inimii.”
– Susan Sontag
Poti te rog sa imi lasi intr.un mail la evelina.rustem@yahoo.com adresa pentru expediere?
” O zi în care nu ai ras, este o zi pierdută.”
Poti te rog sa imi lasi intr.un mail la evelina.rustem@yahoo.com adresa pentru expediere?
Da. V-am lăsat un email și un mesaj pe Instagram.❤❤❤ Mulțumesc! Nu am mai primit pana acum o carte posala❤❤❤
„Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.” (Antoine de Saint-Exupéry – Micul Prinţ)
Poti te rog sa imi lasi intr.un mail la evelina.rustem@yahoo.com adresa pentru expediere?
Plecat dupa fluturi, zapada si vata pe bat. George Rosu