Ehehei, deși concursul s-a incheiat deja de o săptămână tema dată încă mă fascinează. Ăsta e genul de concursuri pe care le ador, cele care scormonesc în interiorul tău și scot la iveală destule lucruri.
Deși m-a stârnit încă de pe când citeam invitația din mail, cumva am lăsat tema la dospit și am amânat momentul adunării generale în care să aduc pe masă obiectele cu semnificație puternică pentru mine.
Momentul de heirup cu care am strigat adunarea alături de Ivona m-a făcut să scap din vedere 3 obiecte ce au de asemenea o poveste. Așa a venit ideea de a scrie și aici pe blog povestea cu care am participat la concursul organizat de @cronicari digitali.
Am admirat cu mare încântare fotografiile înscrise în concurs și recunosc, m-am bucurat că printre câștigători s-a numărat una din fotografiile mele preferate. Am descoperit oameni faini și povești puternice de familie, un mod la încemână de a-mi aminti de cărțile scrise de Kate Morton.
Am zis că voi pune pe masă pe îndelete toate lucrușoarele ce s-au cuibarit în sufletul meu în termeni de emoții și experiențe de-a lungul anilor, #patrimoniupersoal. Dar hei, cand m-a sunat @ivonique să-mi amintească faptul că azi e ultima zi de înscriere am dat de-a dreptul năvală pe masa din bucătărie. Masa de care tâmplarul s-a minunat tare mult când a auzit dimensiunile ei modeste pentru locul destinat.
N-as știi în ce ordine să încep povestea lucrurilor însă dacă stau încă în bucătărie și mă uit emoționată la masa plină voi începe cu:
- sfeșnicele care fac servirea mesei un ritual și o adevărată conexiune cu mâncarea și cu persoana dragă. Dupa excursia din Sighișoara eram ințeleși să avem experiențe asemănătoare chiar la noi acasă. Dimineața de Moș Nicolae m-am trezit cu sfeșnicul pe noptieră, și mă întreb mereu câte alte experiențe o fi adunat până să ajungă la noi.
- cutia cu cărți poștale primite de la oamenii dragi care încă știu ce înseamnă bucuria și încântarea cu care verifici cutia poștală.
- Kalimba care s-a intâlnit in 2018 in extrasezon pe plaja pustie de la Neptun cu o altă kalimba, iar surprinderea ce ni s-a strecurat in suflet, mie si lui Gabriel, ne încantă și astăzi. Da, chiar așa ne-am cunoscut!
- Medalioanele felurite începând cu inima galbenă ce am primit-o de la @ivonique (mokko atelier) și care se potrivește la orice ținută înviorând absolut orice stare de spirit, recipientul pentru ulei esențial care poate să-mi dezvaluie experiențe inedite bătând ritmul pașilor mei atârnat fiind la gat, și desigur, cel din vitraliu făcut la Smida Jazz Festival cu mânuța mea chiar înainte de a se închide atelierul, medalion ce încapsulează aventura nemaipomenită pe biciclete din Apuseni 2019;
- Semnele de carte care musai sunt în armonie cu cartea pe care o citesc. Cel cu pisica e pictat chiar de mine, iar cel cu magnet este cu tabloul meu preferat din Danemarca 2012: P.S. Krøyer – Sommeraften ved Skagen;
- Pietroiul în formă de inimă adus din Măcin. E o amintire vie legată de faptul că eu chiar văd inimioare peste tot in jurul meu. Și pietricele semiprețioase din India si Danemarca;
- Suculenta în ghiveci și modul în care s-a transformat ea dupa ce a dat 28 de fire pentru #promotia2019 pentu ultima oră de dirigenție acum fix un an;
- Clopoțelul koshi și sunetul lui ireal ce insoțește toate meditațiile ghidate de la clasele de yoga. El imi amintește de magia drumului spre Santiago de Compostela unde l-am și descoperit. Cei 888 km parcurși pe jos cu rucsacul in spate, și acest univers miraculos în care trăim;
- Buchetul de flori din lanul de surguci din tura atemporală de la Vadu. Acel weekend în care exact ca un Mircea Eliade am pășit în afara timpului;
- Fotografiile polaroid cu Ivona din 2006 când am fost “stand in” pentru o reclama cu Carter Films. Perioada cand veneam în București doar în vizită, iar cand ne luam la revedere, aveam mereu ochii umezi, acel fir de ață invizibil ce ne va lega pentru totdeauna;
- Cerceii cu 3 petale colorate primiți de la părinții mei la finalul liceului și pe care ii port în continuare la evenimentele importante din viața mea;
- Primul meu contact cu cartonașele motivaționale: 2010 Izvorul Mureșului la cursul pentru instructor aerobic: Puterea gândului- Louise Hay. De atunci mi-au trecut prin mână zeci de seturi pe care le folosesc în practicile yoga la clasele mele;
- Lemnul m-a inspirat mereu așa că am aici una din brățările din Rishikesh 2016 dar si ultimul pandativ făurit cu rășină și floare de glicină 2020 care se va numi “amintiri din izolare”.
Iar acum voi adăuga povestea celor 3 lucrușoare ce s-au așternut cuminți cu întârziere:
- Rochia albă, diafană ruptă parcă din altă lume pe care am purtat-o pe rând și eu și Ivo și mereu ne dă senzația unei puteri magice asupra noastră. Rochie modificată dintr-o rochie mai veche a mamei, modificată tot de ea, cum de cine? Ori de câte ori am purtat-o am simțit că pașii nu ating pământul.
- Mașina de scris primită în dar de la Domnul Petre (un adevărat cronicar și dânsul). Omul care joacă rol de ax al școlii în care predau încă de prin 2011. Persoana ce te întâmpină mereu cu o poveste și cu o vorbă bună. Auzindu-mă că am văzut la un târg de antichități o mașină de scris mi-a și apărut în pragul școlii exact în a doua zi cu o mașină de scris ”Traveller, pentru că domnișoara Evelina e călătoare”.
- Și cele 3 clasoare cu timbre vechi de peste tot din lume care vin din generație în generație și s-au așternut la mine în brațe sub hainele de cadou. Am vrut să le returnez atunci când lucrurile au luat-o razna, iar drumurile s-au împărțit, însă le vedeam deja zburând în vânt, făcute ferfeniță. Așa că spre binele istoriei am oprit acel gest de a le returna.