Anul trecut, daca nu venea pandemia, imi pusesem in gand sa revin in India pentru un curs de yoga. Pe langa asta pandeam de zor un curs pentru boluri tibetane si meditatie prin sunet.

Asta pentru ca sunt ceva ani de cand m-am inconjurat cu diverse instrumente muzicale jucause pentru care am facut o pasiune. Nu mai e sfarsit de clasa fara acompaniament la partea de meditatia ghidata fie cu koshi, fie cu bol tibetan.

Deocamdata ma joc pentru ca, recunosc, singurele lucruri serioase pe care le-am facut in directia asta au fost cateva incercari de a invata sa cant la chitara.

Apoi am descoperit meditatia prin sunet, unde isi gasesc locul doua mari categorii. Cea in care folosesti un instrument muzical, dupa cum spuneam si mai devreme, sau cea in care canti mantre. La mantre voi reveni ulterior cu o postare deoarece am si acolo cateva lucruri faine de impartasit.

Instrumentele pe care le voi prezenta au cate o poveste prin modul in care au ajuns in atentia mea.

• Bolul tibetan este cel mai vechi. S-a lipit de mine in India in 2016 si desi nu era folosit la multe clase in cadrul practicii, a fost memorabil in special la cele de meditatie, respiratie si mantre. Cu parere de rau, primul bol a devenit intre timp o simpla vaza sau suport pentru betisoarele de palo santo pentru ca imi amintesc de parca a fost ieri, cand ma intorsesem vesela acasa de la clasa, cu bolul in traista si cu cu un pachet nou de cartonase, ”Art of attention”. N-am apucat sa zic nici miau cand traista s-a rasucit de pe divan si a sunat a gol pe gresie. Micro fisura l-a amutit. Iar eu am legat numele cartonaselor de faptul ca ar trebui sa fiu mai grijulie. Intre timp am un alt bol de la C. care a ajuns la mine ca o lectie de viata predata de la distanta. E ca un reminder pentru mine, ca viata e fragila, insa avem o mare putere in interiorul nostru. Iar vocea noastra interioara este puternica si are o rezonanta foarte mare. Astfel ca trebuie sa fim grijulii si sa cultvam prin intermediul ei valori si principii solide.

• Clopoteii Koshi– cei 4 acordati pe elementele naturii: apa, aer, foc, si pamant. I-am descoperit in prima zi dupa ce am plecat din Santiago de Compostela mai departe spre Cap Finisterre. Locul in sine a fost absolut de magie, un loc pe care mi l-am inchipuit pe un drum batut de vant si ploaie. Un loc ce s-a cuibarit in sufletul meu pentru totdeauna ca un reper in momente de cumpana. Ca o balanta ce poate cantari ceea ce poti duce si ceea ce iti doresti de fapt. Asta a fost Vilaserio pentru mine prin cele 2 albergues ce mi-au iesit in cale. Si port aceasta poveste in sufletul meu absolut la fiecare clasa. Pentru ca sunetul cristalin al celor 4 clopotei are darul de a ma seta pe frecventa potrivita.

• Tongue Drum – care a venit in casa prin intermediul lui G. care l-a primit cadou si la care am si eu acces la discretie. Nu mi-a luat mult timp pana sa il indragesc si mai recent, chiar sa il scot din casa si sa il iau cu mine la clasele speciale. Fata de cele doua de mai sus, tongue drum-ul te solicita si te starneste sa folosesti ambele maini in procesul creativ. Si la fel ca la respiratie, cu fiecare bataie te avanti mai mult in poveste.

Mi-ar fi greu sa organizez un top cu cele 3 pentru ca sunt diferite, au povesti diferite si toate imi sunt dragi pentru ca prin intermediul lor mentin amintirile vii. As adauga in schimb listei un bonus prin faptul ca anul ce a trecut am luat parte la 2 ateliere sustinute de Anandra George cu Heart of Sound– in care m-am bucurat de Armoniu (un fel de acordeon orizontal). Au fost experiente nemaipomenite pe care vi le recomand cu drag daca sunteti atrasi de partea aceasta de sunet. Ioana Hudita, poate putem ceva la care , ce zici?

Photo credits: @gabriel.pahontu

Si totusi, parca nu imi vine sa inchei aceasta poveste fara sa amintesc de Kalimba, pe care am luat-o si pe ea de cateva ori la clasele de yoga. Insa daca tot am deschis discutia despre ea trebuie sa spun ca este unul din instrumentele muzicale care reuseste sa ma desprinda 100% de activitatea in care eram implicata. Totul se dizolva in jurul meu, cuvintele raman inchise in interior, cu greu pot sa mai conduc vreo meditatie ghidata in momentul in care ma joc cu o kalimba. Asa ca de cele mai multe ori, ma joc cu ea in practica personala!

Iar acum de final, sunt curioasa cu care ati rezonat voi cel mai bine de-a lungul practicilor. Asa ca va invit sa raspundeti la urmatorul sondaj. De asemenea sunt deschisa sa aflu de instrumente noi pe care le-ati incercat si v-au placut. Va invit cu drag sa imi scrieti povestea in comentarii.

Inspiratie si bucurie, Ciresari!