Codouri ce merg la suflet- top 5 cărți cu care nu poți greși

Întotdeauna am avut mare grijă când am ales cadouri pentru cei dragi.  Și e adevărat, am încercat mereu  să construiesc o poveste în jurul fundițelor și a  ambalajelor cât mai creative. Așa că mă tot gândesc de ceva vreme să împartășesc cu voi un top al cărților cu care nu poți da greș.

Unele le-am primit si eu cadou la rândul meu și mi-au fost tare dragi, altele mi-au fost recomandate și mi-au încălzit de-a dreptul sufletul iar peste unele am dat din întâmplare (însă știși și voi că întâmplarea este de fapt Dumnezeu umblând incognito, după cum îmi spunea cineva drag recent). Nu pot să îmi închipui viața fără o carte în rucsac atunci când mă cobor la metrou. M-am obișnuit atât de mult în anii ăștia de când sunt în București să mă scufund în povești cu fiecare drum făcut zilnic, și cine mă cunoaște, știe deja câte drumuri fac într-o zi de-a lungul și de-a latul  acestui oraș magic.

Da, m-ați prins, mi-e greu să le așez într-o ordine, de aceea mai trag de timp. Pfiuuu…. Desigur veți mai vedea și că unele au și pereche, așa că nu concep să le depart, nici voi să nu le despărțiti!

  • Hygge Rețeta Daneza a fericirii/ Lykke În căutarea celor mai fericiți oameni din lume. Nu pot să le despart pe cele doua. Asta și pentru că au același autor cât și pentru că au stat pe noptiera mea întreaga iarna. Sunt cărți de citit cu porția, pentru că, desigur, nu vrei să se termine prea curând. În ele am redescoperit bucuria chestiilor simple, mi-am realimentat dorul de Danemarca și de tot ce a însemnat Erasmus pentru mine, deși atunci în 2012 nu auzisem de cuvântul Hygge (cu toate că aflasem că Danemarca este cotată ca fiind țara cu cei mai fericiți oameni). Avem multe de învățat din cărțile astea, așa ca nu mă dau înapoi de a le împărtăși cu cei dragi. Sunt atât de frumos structurate încât nu poți să ieși din coperțile lor fără o stare jucăușă de veselie.
  • Inocenții -Ioana Pârvulescu  Cartea asta aș darui-o cadou tuturor cunoscuților. Ivona mi-a zis pentru prima dată despre ea. Are darul de a activa atât de ușor și la îndemână copilul interior cu toată ”jucăușenia” lui.  Și cum să spun, când cartea te poartă și prin locuri cunoscute, sau te leagă ceva mai bine de topografia orașelor prin care ți-ai plimbat pașii în repetate rânduri ți-e și mai dragă. Claritatea cu care redă întâmplări și povești din copilărie o să îți cutreiere și ție, cititorule, prin sertarele îndepărtate ale memoriei. Iar atunci când ai o soră cu care să împărtășești bucuria asta e absolut fantastic. Din totdeauna mi-a plăcut să povestesc cu Ivona despre ceea ce citim. Practic așa reușim să luam și noi parte la poveste.
  • Cerere în calatorie – Edouard și Mathilde Cortes – atunci când mi s-a recomandat cartea asta, întâmplarea a fost acompaniată de multe râsete. ”Evelina, m-am tot gândit dacă e bine să-ți spun, sau nu de cartea asta…la cum te știu eu pe tine, sigur te apucă iar cheful de ducă și cine știe pe unde mai vrei să pleci.”  Cerere în călătorie este mai mult decât doar chef de ducă, este jurnalul unor proaspăt căsătoriți care pornesc pe jos din Paris spre Ierusalim. Practic sunt adunate experiențele pline de semnificații, gândurile împărtășite cât și dorința amândurorara de a străbate un drum anevoios și plin de neprevăzut mi-a picurat în suflet atât de multă compasiune și apreciere. M-a ajutat să mă deschid mai mult spre oamenii din jurul meu, să fiu mai atentă la tot ceea ce se află în jurul meu atunci când merg pe stradă. M-a îndemnat natural la a face mai mult bine necunoscuților, la a întinde o mână de ajutor, sau a întoarce pur si simplu un zâmbet. Recunosc, am trecut alături de personajele în cauză prin sesiuni de foame, sete, am observat cu stupoare că am mâncat foarte puțin în perioada cât i-am insoțit la drum. Ceea ce a completat într-un mod foarte frumos experiența de viață.
  • Trei săptămâni în Anzi/ Trei săptămâni în Himalaya- Marius Chivu. Chiar dacă ordinea lor e invers, cât și faptul că pe asta am ales să o fac cadou de nuntă înainte de a apuca să o citesc chiar eu m-au topit. Le răsfoisem în repetate rânduri prin Cărturești, îl urmăream de multă vreme pe Marius Chivu pe instagram dar numai nu reușeam să o aduc acasa. Toate astea până ce a rezolvat Ivona puzzle-ul. Cărțile astea citite seara la culcare, într-o perioadă în care încercam să renunț cât mai mult la tot soiul de gadgeturi si internet m-au purtat în reprize de somn atât de odihnitoare cu vise atât de colorate și vii. Mă fascinează în continuare modul jucăuș, plin de umor dar sincer al lui Marius de a ne face parteneri de drum. Anzii cât și Himalaya se află pe lista mea de montaniardă înflăcărată așa că am parcurs de mai mare dragul cele trei săptămâni. M-aș porni chiar acum cu bagajul la spinare.  Modul în care povestea locului este legată frumos la timpul în care s-a petrecut călătoria m-a fascinat și m-a ajutat să am consemnări mai precise în propriul jurnal.
  • Trăiesc din nou-Ilena Principesa de Romania, Arhiducesă de Austria. Închei lista cu cartea de a cărei copertă încă mi-e greu să mă desprind. Deși de-a lungul anilor de școală geografia a fost cea care mi s-a strecurat mai ușor în memorie, cartea asta a venit ca un pansament, ca o imbrățișare pentru acele lacune, aș zice mari, din noțiunile de istorie pe care le am. Cu toate astea, paradoxal, în amintire profesoarele de istorie mi-au rămas întipărite cu activități și tabere valoroase, cu experiențe concrete de viață.  Dar să revenim la Domnița Ileana care mi-a încălzit inima ca o bunică cu care stai seara la povești. Modul atât de personal prin care expune fapte și întâmplări dintr-o perioadă nu foarte îndepărtată, însă foarte zbuciumată a României mă aduce cu picioarele pe pământ. Am suferit pentru multe rânduri din cartea asta cu adevărat strasnică, dar cum vorba că ”un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil ce nu își cunoaște părinții” mi-a răsunat mereu în urechi pe fondul lacunelor mele m-a făcut să o îmbrățișez și mai aprig . Puterea de a se confesa și de a spune lucrurilor pe nume, dar și puterea neîntreruptă de a munci mi-au adus-o pe Domnița Ileana în fața ochilor ca o adevărată eroină.  Filele de istorie picurate cu credință cât și cu o latură spirituală foarte puternic dezvoltată mă fac să consider cartea de fața o moștenire valoroasă pentru sufletul meu.

Sigur, vă invit să le citiți chiar voi și de ce nu, să personalizați cadourile cu pricina cu un mesaj cald pe prima filă. Acele cărți vor fi mereu vii în sufletul celor ce le vor citi. Mie cu siguranță mi-au schimbat acest an 2018, mi-au redat pofta de viață, mi-au aprins tălpile de umblat creanga dar în același timp m-au ancorat frumos în amintiri și povești de familie.

Drum bun, Cireșari!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *